TERAPIA COGNITIVA A TULBURARILOR DE ANXIETATE

   DESCRIERE

   Terapia cognitiv-comportamentală asociată o formă de psihoterapie concentrată pe rezolvarea problemelor combinând două tipuri de terapii: cea cognitivă și cea comportamentală.

   În cadrul terapiei cognitiv-comportamentale se acordă o importanță deosebită tehnicilor de restructurare cognitivă și comportamentală. Terapia cognitivă se bazează pe modelul cognitiv, care susține emoțiile și comportamentele oamenilor sunt influențate de modul în care aceștia percep evenimentele.

   Nu situația în sine determină ceea ce simțim ci modul în care construim o situație. Așadar, modul in care se simt oamenii este asociat cu modul in care aceștia interpretează și gândesc.

   SIMPTOME

   Persoanele cu tulburare de anxietate generalizată, prezenta îngrijorare extremă, precum și simptome fizice legate de acestea. Ei nu reușesc să și controleze îngrijorările și acuză diverse probleme cum ar fi stări de neliniște, iritabilitate, oboseală, tensiune musculară, și insomnie.

   Planul de tratament în terapia cognitivă, implicarea o focalizare inițială a gândurilor automate prin identificarea acestora și modificarea lor. Apoi terapia se concentrează pe modificarea credințelor care stau la baza acestor gânduri disfuncționale și care apar pe mai multe situații din experiența personală a persoanelor.

   Anxietatea este un răspuns emoțional declanșat de frică. Astfel frica „este estimarea pericolului iar anxietatea este dominată de sentimentul neplăcut avocat atunci când este stimulată frică” (A.Beck) 

   Printre reacții la amenințare sunt incluse fuga, lupta, încremenirea, leșinul, retragerea, eschiva, agățarea de oameni sau obiecte, strigătul de ajutor, și alte reflexe- clipitul, senzația de nod în gât, tusea. Aceste reacții au un substrat cognitiv exprimat prin îngrijorări de genul- „Trebuie să ies de aici”, „Nu mă pot mișca”, „Nu mă lăsa singur”.

   Odată ce anxietatea este activată, ea sporește și este întreținută de anumite distorsiuni cognitive.

   Gânduri automate distorsionate, catastrofarea –„Nu voi reuși”, „Se va întâmpla ceva îngrozitor”

   Etichetarea – „Sunt un ratat”

   Gândirea dihotomică – „Sunt mereu anxios”, „Nu sunt niciodată suficient de bun”

   Suprageneralizarea – „ Nu pot să controlez nimic”

   Semne ale îngrijorării neproductive

   Vă îngrijorați în legătură cu întrebări fără răspuns

   Respingeți o soluție deoarece considerați că nu este soluția perfectă

   Credeți că trebuie să vă îngrijorați până când veți reuși să controlați totul

   Semne ale îngrijorării productive

   Vă adresați o întrebare la care există răspuns

   Vă concentrați atenția și resursele pe un singur eveniment, acțiune

   Disponibilitatea de a accepta și soluții imperfecte.

   Nu vă lăsați condus de propria anxietate

   Conștientizarea a ceea ce poți controla și ce nu poți controla.

   Terapeutul sugerează să se facă distincția între cele două tipuri de îngrijorări, prin realizarea unei liste de activități de făcut azi,, . De asemenea ,analizarea avantajelor și dezavantajelor pe care le prezintă acceptarea unui nivel de incertitudine și lipsa de control.

   Terapia vă poate ajuta cum să învățați să faceți față îngrijorării și să vă schimbați modul de gândire prin identificarea și confruntarea temerilor.